I miss miss miss miss miss you so much.

Wake me up when september ends..

Septembrie...toamna.Nu imi vine sa cred cat de repede a trecut vara asta.Parca ieri invatam ca nebuna pentru examene.A fost cea mai frumoasa vara si as vrea sa nu se fi terminat.

Toamna e anotimpul inceputului si al sfarsitului.Incepe scoala, se termina vacantele, zilele libere si toata lumea se intoarce la un nou inceput: o clasa noua, colegi noi, profesori noi, materii noi, etc.Pe de alta parte, odata cu vara se duce si soarele si caldura si plaja ramane goala iar apa devine din ce in ce mai rece.. afara e frig.Cerul albastru e inlocuit cu nori.Nori care aduc ploaia.E frumos sa stai la fereastra, sa privesti ploaia si sa iti amintesti de cele mai frumoase momente din vara care te fac sa zambesti.

Simt o durere in mine.. ca si cum 23 de gloante imi strapung bratele.. si chiar o simt si nu e de la febra musculara.E ca si cum o bucata din mine a ramas prinsa in trecut.Prinsa alaturi de cele mai placute si mai dragalase sentimente.As fi vrut sa opresc timpul.As fi vrut sa nu ma trezesc din acel vis.As fi vrut sa mai raman o clipa.As fi vrut sa adorm din nou cu acele momente in gand.As fi vrut sa stii ca ceea ce am simtit a fost mai presus de zambete.As fi vrut atatea lucruri...

In curand copacii vor fi goi, aerul rece, pe strazi vor zbura frunzele ruginii si marea... marea nu va mai lasa pe nimeni sa se apropie, plaja va fi pustie si vantul imi va sopti "nu mai e nimeni..." Nu, nu vor mai fi copii care sa se joace de dimineata pana seara, nu vor mai fi oameni care sa se plimbe linistiti, nu va mai fi nimic decat toamna.Si noua vieti de as avea le-as da pe toate pe o vara ca asta.

Oare cand voi mai simti sentimentul acela .. cald, pufos.. Cand ma voi mai simti in siguranta si linistita?Cand?

Din vara asta

29 iulie.S-a incheiat si scoala si cu examenele de admitere si cu agitatia,emotiile etc etc.Ca veni vorba,boboaca la decebal/stiintele naturii,exact unde mi-am dorit.
S-a dus si vara aproape si inspiratia mea o data cu ea.Cu 5 zile in urma am avut ultima competitie inainte de cantonamentul de lot unde m-am enervat la kumite(ca de obicei),dar a fost o experienta interesanta.Maine plec la poiana pinului,abea astept.Nu mai suport locul unde stau pana se renoveaza apartamentul,e mic,inghesuit si mai stau si cu fratimiu si bunica-mea in camera.Intr-un fel mi-e groaza de cantonamentul asta,o sa stam 5 in camera mai mult ca sigur,o sa se imputa camera de la kimonouri si adidasi folositi prea mult si toate fetele o sa se uite dupa baieti.Aaa si inca ceva,dupa ce ca o sa stam 250.000 de fete in camera,prietena mea Dana,ma paraseste in acest cantonament si ma lasa sa ma descurc singura singurica cu fetele si fanteziile lor stupide cu baietii.Dar o sa fie bine.O sa ma concentrez doar pe antrenamente si am sa trag sa ajung in primi 6 pentru campionatul monidal din toamna,asta e cel mai important.Drumul o sa fie prost ca data trecuta,cald si inghesuiala.
Celalalt cantonament a fost smecher.Am fost la Rusallka.Piscina,bratarele roz,sucuri moca,mare,discoteca,spectacole si rugby,mult rugby.Am fost singura fata care a jucat rugby cu baietii.Amuzant,nu?Am reusit si o performanta la piscina,l-am impins pe Gogo in apa.Cine il mai impinge pe Gogo in apa?Nimeni.Evident ca m-a alergat toata statiunea pana m-a prins dar nu conteaza.Am dansat si brasoveanca.Eu aia care nu pun piciorul pe ringul de dans;dar a fost o seara frumoasa,ultima de altfel.
Acum sunt la tata la servici,m-a dus la vampiri azi-dimineata(analize).Ma doare mana de mor,sper sa nu patesc ceva si sa mi se umfle vena.Aoleu,ultima data cand am patit asa m-a durut suuuuper tare.Ma duc sa inspectez locul.See you later ^^

Last time I lost..

Emotii,glorie,resprect,lacrimi,ambitie,zambete,fericire,tristete,durere...sunt doar o parte din sentimentele care le retraiesc la fiecare competitie.

Totul decurge excelent,pana in finala..Emotiile ma invadeaza,genunchii mi se inmoaie si durerea devine din ce in ce mai ascutita.Pe marginea tatami-ului,la celalalt capat este fata care m-a batut de 3 ori la rand.Dorinta de a castiga in fata ei devine din ce in ce mai aprinsa,capul ma doare,firicele de transpiratie mi se preling pe frunte,inima imi bate din ce in ce mai rapid.Ma gandesc ca asa trebuie sa fie tehnica mea.Fata in fata cu ea,nu ma uit niciodata in ochii ei desi am remarcat ca sunt caprui.Incepe meciul,pastrez centrul.Totul in mintea mea se spulbera,nu mai stiu nimic,vine spre mine si contraatac lent.Piciorul ma doare ingrozitor,nu il mai pot controla,ma opresc."Nu,nu s-a terminat,mai ai de luptat.GET UP!"Lumea din jur priveste dezamagita..Imi doresc sa ii dau un picior in cap si sa o inving,dar muschii nu ma asculta iar in capul meu este un haos.Sunt punctata prima oara."Trebuie sa o bat,nu o pot lasa sa castige!!!"numai asta imi trece prin minte.Pierd meciul..pentru a 3 a oara.Am dezamagit pe toata lumea si cel mai mult pe mine..Un val de tristete ma loveste,lacrimile nu le mai pot stapani,cuvintele nu imi pot iesi din gat,trebuie sa ma descarc.Dar atata lume in jurul meu asteptand sa ma intrebe.Simt aceeasi stare ca dupa orice alta competitie pierduta.Urc pe podium...locul II,o lacrima mi se prelinge pe obraz dar o sterg repede fara ca sa observe cineva.Dau mana cu adversara mea evitandu-i privirea ca de obicei,cobor lent si plina de dezamagire..

Noaptea ma gandesc la tot ce trebuie sa pregatesc pentru data viitoare.Corpul ma doare,mintea incepe sa mi se limpezeasca,nu sunt buna de nimic,m-am dezamagit pentru a treia oara,nu am muncit destul.Imi trebuie mai multa viteza,mai multa incredere,mai mult antrenament,nu doare,nu doare,am sa castig!

To be continued...